Pagina Cronicarului

Termenul de podcast s-a născut undeva prin 2004. Ceea ce îl face (în termenii vârstei digitale) o găselniță veche și ponosită de care ar fi trebuit să aud cu mult timp în urmă.  Dar pentru că internet-ul e mare abia de curând am descoperit plăcerile minunăției de podcast.

Pentru că sunt milioane (cred) de podcasturi în lume eu am început cu ceva clasic. Am intrat pe website-ul BBC-ului și mi-am ales câteva dintre podcasturile lor. Din fericire am mers exact unde trebuia. Astfel vă pot recomanda din toată inima câteva dintre bijuteriile radiofonice (iar ceva care sună arhaic, dar nu avem ce face) lucrate cu migală de britanici.

Pentru pasionatul de lectură din mine (care oricum nu are timp să citească așa de mult cât și-ar dori) am găsit Talk About English (în cazul meu am început cu episoadele The Reading Group). Așa am împușcat doi mistreți dintr-o lovitură – am îmbinat studiul limbii engleze cu informații despre cărți pe care aproape sigur nu o să ajung să le citesc. Pentru nebunul după documentare m-am oprit (în mod evident) la Documentaries.

La final am lăsat cireașa de pe tort – o emisiune de știință care mi-a făcut câteva începuturi de zi mult mai interesante – Discovery. Deși se pare că episoadele anterioare nu sunt accesibile (sau nu mi-am dat eu seama cum să dau de ele) este vorba de o emisiune care merită. Să vă povestesc de dimineața în care am ascultat despre descoperirea exoplanetelor înghesuit în metrou de vreo 5-6 ziare Click? A fost un moment precum în reclamele Mastercard… De neprețuit.

Audiție plăcută…

La 83 de ani B.B. King nu mai are de dovedit absolut nimic. Este unul dintre cei mai admirați și respectați artiști din lumea blues-ului. Revista Rolling Stones l-a așezat imediat după Hendrix și Allman în trioul celor mai mari chitariști ai lumii. Iar în concert B.B. King s-a dovedit peste toate acestea un om de spectacol absolut încântător, un glumeț incredibil de haios și mai ales un mare sfătuitor.

B.B. a vorbit foarte mult. Ne-a povestit cum și-a dat seama de ce femeile nu-l băgau în seamă în urmă cu 30 de ani, la fel ca acum (nu erau născute încă). Ne-a făcut să râdem despre relația lui cu Eric Clapton pe care-l strigă “god” atunci când vrea să-l enerveze (pentru că este supranumit – un zeu al chitării). Iar într-un final ne-a dat cel mai valoros sfat pe care-l avea de oferit – să ne trăim viața. Toate acestea venind de la un om care se află pe scenă de vreo 62 de ani. Cred că nu am nevoie de prea multe scuze pentru a recunoaște că mă simt foarte norocos pentru că am avut ocazia să-l ascult pe viu pe legendarul B.B. King.

Chiar dacă am stat destul de departe de scenă merită înregistrarea pentru vocea lui B.B. King.

PS. Am mai uploadat pe youtube – When Loves Comes To Town (înainte de care King a povestit cu incredibil de multă modestie despre cum l-a cunoscut pe un tânăr artist pe numele lui Bono) și Rock My Baby (înainte de care am avut parte de o listă lungă de sfaturi pentru o noapte reușită).

Vineri seara AG Weinberger a făcut ceva nou – și-a înregistrat live albumul Mighty Business – Done It Right în Hard Rock Cafe. Într-o atmosferă destul de plăcută, cu o sonorizare decentă (am tot avut impresia că l-am auzit pe AG cu un sound mai bun în alte locații) și cu un public relativ interesat, AG s-a pus pe treabă. Fiind vorba de un nou album playlist-ul nu a fost la fel de condimentat ca în alte concerte și au lipsit cover-urile care făceau deliciul publicului. AG a părut mai preocupat decât deobicei (lucru de înțeles) și parcă mai puțin dispus să interacționeze cu publicul în stilul său clasic.

La final am rămas cu impresia că tot locațiile mai puțin “faimoase” sunt potrivite blues-ului. În același timp presiunea cauzată de înregistrarea albumului (cu tot cu filmarea de rigoare) și-au pus amprenta clar asupra evenimentului. Ceea ce nu înseamnă că rezultatul nu o să fie un album cel puțin interesant. Doar că AG parcă nu s-a simțit la fel de în largul lui ca în alte ocazii. Noroc că urmează întotdeauna un alt concert. Următorul în Becker Brau (detalii pe site-ul lui AG).

PS. Mersi Ruxx de informație… altfel ratam concertul…

O mică “producție” proprie. Scuzați distanța, sonorizarea, calitatea, etc.

Am un motiv foarte bun pentru care iar am tăcut o grămadă de timp. Dar m-am întors. Șocat. Încântat. Cu mult mai umil și mai ales într-un tricou negru… Pentru cei care trebuie să vadă ca să creadă vă ofer Papp László Budapest Sportaréna în toată splendoarea ei.