Eco-documentar…
Mi se pare că este acum o modă realizarea de documentare cu teme ecologice. Eu cred că au un impact care tinde spre zero din cauză că oricum nu ajung la oamenii care contează (cei care au putere de decizie nu o să fie influențați de un film iar săracii lumii care poluează în neștire oricum nu-și permit un mod de viață mai “verde”) și de cele mai multe ori îmi lasă pur și simplu un gust amar faptul că sunt atât de mulți oameni conștienți de problemele pe care le avem dar nimeni nu pare să facă nimic.
De când am văzut An Inconvenient Truth-ul lui Al Gore mi-am mai schimbat părerea despre toată această problema. Mai exact am pus mâna și am început să fac și eu ceva (chestii mici gen mers pe bicicletă, stins tot ce se poate stinge – nimic eroic dar măcar să-mi scadă sentimentul de vinovăție) dar în același timp m-am mai relaxat. Realist vorbind problema este incredibil de simplă – omenirea a evoluat până la stadiul la care a dat absolut total și (probabil) iremediabil planeta peste cap. Pământul fiind un organism complex (să-i spunem așa) reacționează în modul cel mai natural cu putință – încearcă să scape de problema. Vaccinul său este vremea.
Deși încă mai este o discuție destul de intersantă între cei care argumentează că totul face parte dintr-un ciclu natural al naturii și cei care sunt de părere că ne-am făcut-o cu mâna noastră în final nu prea contează. Pentru că rezultatul este același – Pământul devine din ce în ce mai neprimitor pentru boala care-l macină – noi.
Mi-a venit să scriu despre eco-documentare privind noua senzație – Home. Imagini superbe, date aparent interesante până când au povestit despre primele orașe de pe Pământ care au apărut în urmă cu vreo 600 de ani. Acolo s-a rupt filmul. Minunații realizatori vor să-mi povestească istoria umanității si a impactului său asupra Pământului dar habar n-au că oamenii stau în orașe și poluează de zor de vreo 4000 și ceva de ani. Am dat pe mute și am privit mai departe imaginile frumoase. Care oricum nu o să-i convingă pe bizonii din jurul meu să mai meargă și pe jos sau să-și mai dea fundul jos din mașini și să colecteze gunoiul selectiv pentru reciclare. Dar o să aibă ce să admire pe televizoarele lor de 1m diagonală…
PS. Să nu uit – am fost foarte încântat când primarul meu total incompetent a montat (sau a dat ordin, ce-o fi făcut el acolo ) să fie montate pubele ecologice în care ar trebui băgat gunoiul selectat. M-am pus pe chinuit familia să arunce sticle la sticle, hartie la hartie până când am văzut cum respectivele pubele sunt golite la un loc în aceiași mașină de colectat gunoiul. Păi să nu-ți vină să treci peste ei cu buldozerul?
June 21st, 2009 at 10:17
eu impart cuminte gunoaiele in continuare… ma gandesc ca intr-o zi chiar o sa se si stranga separat si nu strica sa ma obisnuiesc de pe acum. dar a fost putin trist sa ma duc intr-o tara ceva mai civilizata (austria) si sa vad atatia oameni care aveau grija sa imi explice exact in ce tomberon pot sa arunc gunoaiele pe care le stransesem. cineva cred ca a luat acasa sticlele de sampanie baute in parc dupa casatoria civila pentru ca singurul cos de acolo era pt deseuri menajere, nu pt sticla…
June 21st, 2009 at 14:03
Eu mi-am zis sã fac altfel. Consum în aºa fel încât sã arunc mai puþin la gunoi pânã când nu-ºi mai bat joc gunoierii noºtri de noi. Cât despre civilizaþia din alte þãri, cred cã emblematicã este reciclarea unui plic de ceai in Germania – pentru cã aruncã metalul clemei la metal, plicul propriu-zis la hârtie ºi conþinutul plicului la deºeuri menajere…
June 21st, 2009 at 15:46
am vazut si eu home si nu pot sa nu apreciez intentia producatorilor filmului. bineinteles ca idea filmului este una cunoscuta, se stie faptul ca saraca planeta nu are o prespectiva tocmai optimista datorita inconstientei noastre. insa un documentar de acest gen este mereu bine venit. eu l-am vazut cu interes!
iar in legatura cu soarta planetei… ea va continua sa existe, sa se regenereze, sa traieasca! un destin corect va avea in schimb omul, care cel mai probabil nu va putea sa aibe aceeasi forta ca pamantul: sa traiaesca in conditii imposibile!
iar aici este de apreciat paradoxul: desi sutem specia cel mai mult evoluata, cu o rara maiestrie noi ne auto-distrugem propria casa. o asemenea atitudine, lipsita de instinctul de autoconservare, nu vezi la nicio alta rasa, indiferent daca sunt furnici, elefanti, meduze sau tenii!
June 21st, 2009 at 21:15
@ramona – Da, e interesant, dar tocmai asta mã deranjeazã… Cã tot “noi” îl vedem ºi tot “noi” ne dãm seama de lucruri pe care oricum le ºtiam…
Nu ºtiu ce are de gând restul populaþiei dar eu sunt foarte ofuscat de faptul cã ne lãsãm pe o ureche. Adicã am impresia cã nu se face îndeajuns de mult pentru a ne lupta cu porcãriile pe care le-am fãcut tot noi cu mâna noastrã…
June 22nd, 2009 at 09:59
Asta o fi vreun semn care ma indeamna subtil sa ma uit si eu la “Home”, ca deja dau nas in nas cu el de-o saptamana, aproape peste tot pe unde ma duc.
(si eu incerc sa respect regulile de aruncare a deseurilor. Mai nou, ma plimb cu niste baterii in mana. Tre’ sa gasesc un magazin unde sa dau)
June 22nd, 2009 at 10:33
Este superb filmat, nu am ce sã comentez. Imaginile aeriene sunt senzaþionale. A fost primul film documentar (exceptând excelentul Planet Earth al BBC-ului) pe care nici nu am vrut sã-l vãd altfel decât în high-definition (chestie care mi se pãrea pânã acum inutilã
)
June 24th, 2009 at 15:04
Am incercat sa ma uit la el- pe Youtube- dar nu mi se incarca.
June 24th, 2009 at 15:06
Am incercat si eu pe YouTube dar pana la urma l-am downloadat. M-a enervat la culme cat de sacadat trebuia sa-l vizionez…