Pagina Cronicarului

Încă o recenzie mai veche. Dar cum între timp am devenit de-a dreptul fan Gaiman mi se pare normal să găsiți pe aici prin Pagina Cronicarului cam toate prezentările cărților acestuia pe care am reușit să pun mâna…

După ce am terminat un al doilea roman de Neil Gaiman, tot nu pot să mă decid dacă sunt sau nu un fan al acestui rock-star al literaturii fantastice. Fără nici o urmă de îndoială Gaiman este un povestitor foarte bun. Imaginația lui și măiestria și ușurința cu care creează lumi îl fac de-a dreptul irezistibil, dar pentru mine rămâne ceva acolo care mă face să stau în expectativă, să nu mă declar absolut încântat de literatura sa.

Anansi Boys este un roman care are loc în aceiași lume magică în care s-a desfășurat și American Gods. Fără să fie vreo legătură directă între cele două romane de data aceasta personajul principal este zeul Anansi și băieții săi – Fat Charlie și Spider. Anansi (dacă sunteți curioși) este unul dintre cei mai importanți zei din panteonul vestului Africii. Cunoscut în povești sub numeroase forme, în pricipal este zugrăvit ca un păianjen.

Ajungând în acest punct pot spune că unul dintre lucrurile care mă deranjează la Gaiman este că folosește un folclor mai puțin cunoscut cititorului occidental pentru a-și țese poveștile. Pe mine această sursă de inspirație m-a făcut să mă simt un pic păcălit. Fără să cunosc acest fundal foarte bogat de basme, parcurg uimit și încântat paginile romanului Anansi Boys. La finalul cărții, curios fiind, ajung la o căutare superficială despre Anansi și aflu că Gaiman s-a folosit de imaginația populară pentru a mă convinge de genialitatea sa. Pe de altă parte, poate această trădare este necesară pentru că altfel cititorul ignorant din mine n-ar fi aflat niciodată de Anansi și de poveștile lui.

Numai că poveștile lui Anansi sunt doar un pretext pentru a-l cunoaște pe Fat Charlie – copilul lui Anansi, despărțit de tatăl său de o mulțime de ani. Fără să vrea și cu consecințe care mai de care mai neplăcute și stranii, Fat Charlie este forțat să se întoarcă în lumea tatălui său și să-i cunoască povestea, să afle că este un fiu de zeu și că lumea este cu mult mai complicată decât își imaginase vreodată.

Lupta lui Charlie pentru a-și recăpăta viața normală, întreruptă de moartea tatălui său, ajunge într-un final să fie o poveste fascinantă și pasionantă. Cu rezervele pe care mi le-am exprimat mai sus, Anansi Boys rămâne o lectură proaspătă și plăcută pentru orice pasionat al basmelor și poveștilor moderne sau mai puțin moderne.

PS. Ca să nu aveți frustrări precum cele ale Cronicarului aici de față, vă recomand o minimă lectură despre Anansi (măcar pagina din Wikipedia). Asta îi va mai răpi un pic din putere vrăjitorului de Gaiman și vă va face să-i apreciați măiestria și mai mult.