Pagina Cronicarului

Am reușit să mă întorc întreg și cu bugetul aproape epuizat de la Gaudeamus. În același timp m-am întors sătul de modul de organizare mioritic. Nu știu de voi restul, dar m-am săturat să consider normală înghesuiala, lipsa de logică, lipsa de infrastructură și toate nebuniile care nu ne mai deranjează doar pentru că au devenit ceva constant.

Probabil ca sunt supărat pe aglomerație și din cauza celor trei bărbați ai țării (domnii Băsescu, Iliescu și Năstate – în ordinea numerelor de pe tricou) care au apărut cam în același timp cu subsemnatul. Dar oare așa trebuie să arate un târg de carte? Cu standuri în care nu poți nici să de întorci pe loc fără să lovești pe un alt nefericit? Cu volume așezate peste tot conform teoriei haosului? Fără spații adecvate pentru lansări?

Eu sincer nu știu. Sunt băiatul acela simplu de la margine de oraș care nu a fost niciodată la un târg în occident. Dar imaginația mea bolnavă îmi spune că sigur se poate și mai bine. Pentru că mi-aș fi dorit să mă uit și la aparițiile de la Humanitas și ALL (standuri în care atmosfera aducea a saună suedeză). Mi-aș fi dorit să vad la Nautilus cărțile și de aproape (din depărtare aveau culori frumoase pe coperți… păcat că nu aveam la mine un binoclu). Și mi-aș fi dorit ca aceia care au chef de băi de mulțime să aibă o încăpere specială în care să-și urmeze pasiunea.

Dar există și o parte oarecum bună. Am văzut o muțime de puștime și în general foarte mulți oameni cu cărți cumpărate. Cât de mult sau de puțin s-a vândut, doar editorii pot să ne spună. Eu sper că o să fie vorba de niște cifre plăcute.

PS. Iar l-am zărit pe Michael de la kilometrii distanță. Până la urmă tot vine el târgul la care o să apucăm să ne cunoaștem