Pagina Cronicarului

După ce mi-a lăsat o impresie bună cu cele două romane din seria Commonwealth (Steaua Pandorei și Judas Unchained) am zis să-i mai ofer o șansă lui Peter F. Hamilton. Așa am ajuns la trilogia Night’s Dawn. Și ca să fie foarte clar de la bun început – trilogia aceasta este absolut enormă. Este formată din trei volume duble care se apropie de 4000 de pagini în total. Ceea ce nu o recomandă decât fanilor înrăiți ai space-operelor.

Pentru că mă încadrez în respectiva categorie am început lectura și ajuns la final pot spune că sunt obosit. Oricât de interesantă ar fi intriga și oricât de curios am fost să-i aflu deznodământul am ajuns la o singură concluzie clară – domnul Hamilton trebuie să învețe să se concentreze. Se lansează pe enorm de multe planuri, urmărește o pleiadă absolut incredibil de mare de personaje și ajunge să-și transforme cărțile în concurs de citit viteză.

Omenirea din universul Night’s Dawn a ajuns cam în același punct precum în seria Commonwealth și colonizează de zor planete.  Pe una dintre coloniile tinere din cauza unui ritual întunecat se deschide o poartă prin care sufletele a miliarde de oameni morți încep să pună stăpânire pe trupurile celor vii. Asemenea unei boli contagioase această formă de posedare se răspândește pe aproape toate planetele pe care există oameni. Și din acest punct începe goana după o soluție și lupta la scară galactică între cei vii și cei care posedă trupurile celor vii.

În ciuda faptului că se întinde pe atât de multe pagini, trilogia a reușit să mă captiveze. Uneori eram gata să o abandonez dar mă bucur că nu am făcut-o. Hamilton are un stil deosebit și o imaginație deosebită. Este atât de pasionat de lumile pe care le creează încât se pierde uneori total în ele. Și reușește să transmită o parte din entuziasm cititorilor. Tocmai de aceea o să continui să-l citesc cu plăcere. Numai că nu-l pot recomanda (mai ales cu trilogia Night’s Dawn) decât fanilor pasionați în mod deosebit de space-opera.