Pagina Cronicarului

Stabilim regulile de la început – când spun jurnalist, mă refer strict la tipul de jurnalism pe care l-am descoperit cu ajutorul lui Cristi Lupșa – jurnalismul narativ. Și mi-a venit să scriu ceea ce urmează pentru că s-a terminat cursul și după orice chestie absolut mișto la care particip rămân cu un sentiment foarte neplăcut.

Acum argumentația – jurnalismul narativ înseamnă povești adevărate despre oameni. Și mi se pare absolut senzațional să scrii așa ceva. Tot ce am citit abordat în acest fel mi-a plăcut la nebunie. Majoritatea au fost texte înfiorătoare cu subiecte dureroase și neplăcute. Toate au fost povești extraordinare spuse într-un mod deosebit.

Dar eu nu cred că aș putea să scriu așa ceva. Pentru că nu mai cred în oameni. Nu prea îmi mai plac și am înțeles într-un final de ce unii lupi preferă să hoinărească singuri. Oamenii m-au dezamăgit, de obicei în mod direct proporțional cu încrederea investită în ei. Am cunoscut o mulțime de oameni minunați (de povești minunate) și câteva lichele (alte povești minunate). Iar acum aș vrea să-i țin pe toți la o distanță respectabilă, acolo de unde nu li se văd defectele. Acolo unde rămân doar potențiale povești minunate.

Pentru că sunt încă îndeajuns de naiv să mai cred în teoria cele de-a doua șanse și mai ales în aceea a înfruntării directe a oricărei temeri, o să încerc să spun și povești adevărate. Între timp o să mai scriu la poveștile mele dragi (pe care oricum văd ca nu le termin niciodată și le țin pe toate ascunse frumos la mine în “sertar”). Și dacă am să-mi pierd din entuziasm sau o să fiu aproape să renunț – las aici însemnare scrisă negru pe alb (vorba vine) să-mi aducă aminte că trebuie să merg mai departe.

Oricum, de fiecare dată când mă gândesc la scris, îmi aduc aminte de ce a spus Orhan Pamuk în discursul ținut când a primit premiul Nobel. M-am regăsit incredibil de mult în cuvintele lui – Scriu să fiu singur. Poate scriu pentru că sper să înțeleg de ce sunt așa de foarte, foarte supărat pe voi toți, atât de foarte, foarte supărat pe toată lumea.