Blue Alert (Anjani)
Îmbrățișat de o ceață catifelată Orașul este de nerecunoscut. Străzile sunt pustii și doar câte o umbră se furișează în grabă printre luminile apuse ale stâlpilor singuratici. Clienții întârziați mai sunt încă în Bar. Se ascund în spatele fumului gros al trabucurilor și pipelor suferinde și-i privesc cu invidie pe cei câțiva norocoși care se unduiesc lent în mijlocul încăperii.
Lumina leneșă este întreruptă ritmic de ventilatoarele care merg în gol. Barmanul se sprijină de tejghea, alături de singura chelneriță din Bar. Privirile lor obosite strălucesc molatec privind relaxat spre scenă. Asemenea lor, toți cei din bar se bucură de vocea catifelată care face dragoste cu un microfon bătrân. Anjani este magică pe scena luminată cu zgârcenie. În spatele ei se ghicesc cu greu siluetele celor care o acompaniază. Undeva este un bas adorat cu grijă și pe lângă el un saxofon suferă cu intermitențe. Bateria este mângâiată ritmic de o mână invizibilă. Sunt clipe întregi în care doar clăparul întrerupe liniștea nopții dar imediat revine vocea catifelată și caldă.
Închid ochii și mă las plimbat prin lumea ei. Este construită din vorbele lui. Nu-l zăresc nicăieri dar îl ghicesc la fiecare pas. Sunt poezii cântate de vocea la care ține atât de mult. Este cea mai dulce miere servită cu o fiolă de otravă care se poate sparge oricând.
La sfârșit, când toți se pregătesc să se piardă din nou în noapte, Anjani dansează lent în brațele lui pe scenă. Leonard a ieșit de undeva din umbră și se pierde în vorbele pe care i le-a oferit ei…
But you’re my first love and my last
There is no one, no one after you
Thought I knew the facts of life
But now I know the score
Been around the block and back
But I never loved before…
