Doar un gand…
Într-una dintre acele clipe de o claritate absolută, ceva în genul aerului de munte într-o dimineață înghețată printr-o pădure plină de zăpadă neatinsă, mi-am dat seama de următorul lucru – prefer să fiu un mare pesimist, numai așa are viața o șansă cu adevărat palpabilă de a mă surprinde în mod plăcut. Și pentru că relația mea cu destinul este una de-a dreptul palpitantă (părerea mea umilă… dar putem să-l întrebăm și pe dânsul) uneori mai am parte și de surprize plăcute.
Una dintre aceste mici plăceri vreau să o împărtășesc cu voi (când vine vorba de numărul de cititori pe care-i am, îmi place să fiu optimist). Trebuie să fiu sincer – mi-era dor să mai fac și eu o poză și să folosesc aparatul foto pe care nu-l merit (pentru că mai am atât de multe de învățat încât meritam probabil un “point and shoot”) și puținul timp liber pe care îl am într-un mod atât de relaxant…
