Coraline (Neil Gaiman)

CoralineDupă ce a terminat fermecătorul basm Pulbere de stele, Gaiman s-a apucat de o poveste pe care vroia să o ofere fiicei sale mijlocii – Holly. A reușit să o termine pentru mezina sa Maddie. Iar fetițele lui Gaiman se ascund peste tot prin paginile acestei povești.

Coraline este o puștoaică cu niște părinți neatenți ca orice adult. Prinși în lumea lor, cei doi își lasă fiica să-și găsească singură de joacă în casa foarte veche în care abia s-au mutat. Iar Coraline se pune pe explorat. Așa ajunge să facă cunoștință cu domnișoarele Forcible și Spink și terrierii lor și cu bătrân un pic nebun de la etaj care dresează șobolani. Pas cu pas descoperă fântâna veche din curte, un teren de tenis părăsit și într-un final ușa din apartamentul ei care pare să nu ducă nicăieri. Numai că dincolo de ușă se ascunde o întreagă lume, o plasă de păianjen țesută pentru Coraline.

Fără să dezvălui prea multe dintre pățaniile Coralinei (povestea fiind oricum scurtă) trebuie să recunosc că Gaiman a reușit din nou să-mi dovedească ce imaginație absolut senzațională are. Astfel Coraline  poate fi așezată fără nici un fel de grijă undeva lângă Alice în Þara Minunilor. Este o lectură superbă pentru cei mici dar în același timp o plăcere pentru un adult care vrea să mai pătrundă din când în când într-un univers magic al imaginației. Și deși sunt sigur că Gaiman nu a scris-o pentru a fi ecranizată, Coraline o să fie probabil o animație superbă. Mai ales că va fi prezentata în 3D. Trailerul filmului poate fi văzut aici.

Volumul a apărut de curând la noi la Tritonic în traducerea grijulie (ca de obicei) a neobositului și talentatului scriitor Liviu Radu.


10 Responses to “Coraline (Neil Gaiman)”

Leave a Reply