Un apus de soare

Orașul are întotdeauna un aer întunecat la apus. Scheleții metalici ai stâlpilor de electricitate încearcă fără succes să ascundă discul sângeriu. Întreg orizontul este acoperit de lumina bolnăvicios de roșie și de respirația poluată a orașului. Asta nu mă face să-l apreciez mai puțin. Mă face decât să mă simt neputicios în fața unui bolnav pe care nu il pot vindeca. Cu fiecare apus, orașul meu mai moare câte un pic. Înghite razele moarte ale soarelui doar pentru a renaște mai zgomotos și mai plin de viață odată cu răsăritul de a doua zi…

Spre Cer

Viitor La Apus

Apusul Autostrazii Soarelui


3 Responses to “Un apus de soare”

Leave a Reply