Pagina Cronicarului

Adi a scris un articol care înglobează o mulțime dintre lucrurile pe care le cred și eu în legătură cu votul de duminică. Și pentru că a pus problema atât de bine, o să-l las pe el să fie vocea (Edit ulterior – articole excelent pe aceeași temă și la Cătălin Tolontan – aici, Cătalin Teniță – aici).

Este absolut clar că la fiecare eveniment electoral din 1989 în prezent alegătorul român nu a fost niciodată pus în fața unei alegeri dintre bine și rău. Mereu ne-am aflat în mijlocul unor diverse nuanțe de gri. Iar asta este o situație absolut normală pentru clasa politică. Pentru că niciodată nu o să candideze la alegeri o maica Tereza. Un politician de succes trebuie să fie cel puțin o vulpe bătrână. Să meargă într-un echilibru delicat între ceea ce i se cere din partea finanțatorilor, ceea ce vrea el și ceea ce este bine pentru țara pe care (teoretic) o servește. Iar asta este o artă care se învață greu și în timp.

Conducătorii unei țări sunt în mod absolut invariabil o oglindă foarte exactă a societății care-i promovează. Așa că într-o țară plină de oameni cărora nu le pasă de absolut nimic nu vă așteptați la o clasă politică sensibilă la problemele celor pe care ar trebui să-i reprezinte.

Gata, că m-am răcorit…