Pagina Cronicarului

Când am dat de acest volum pe BookDepository mi-am spus că este prea frumos ca să fie adevărat. Sunt multe sub-genuri ale SF-ului pe care le devorez fără prea multe comentarii dar space-opera-ul este unul dintre preferatele mele. Iar până acum nu am încercat această delicatesă în porții așa de mici (sunt 18 povestiri în doar vreo 640 de pagini). Așa că m-am aruncat în brațele necunoscutului și m-am pus pe citit.

Prima impresie cu care am rămas a fost aceea că se prea se potrivește space-opera-ul cu spațiul restrâns. Este adevărat că nu pot cere de la fiecare autor (și de altfel nici nu am timpul necesar să citesc) o duzină de cărți (precum seria Honor Harrington – pe care am devorat-o ce-i drept). Dar aproape fiecare povestire m-a impresionat prea puțin ca să-mi doresc o lectură mai de anvergură.

Din fericire sunt povestiri care salvează colecția, preferata mea fiind The Emperor and the maula a lui Robert Silverberg. În rest, tot nu m-am înțeles bine cu Dan Simmons (care a încercat să mă impresioneze fără nici un spor cu dizertații despre Shakespeare pe post de unic argument în favoarea salvării rasei umane) și mi-am dat seama că lui Peter F. Hamilton nu i se potrivește de nici o formă ceva mai scurt de 2-4 volume.

Pentru fanii înrăiți ai space-opera acest volum este interesant. Fiind vorba de 18 universuri prinse într-un singur volum, este aproape imposibil de rezistat. Dar în afara acestui cerc destul de restrâns (cred eu), volumul poate fi lăsat pe rafturile virtuale ale BookDepository fără nici un fel de probleme.

Ești un om norocos Kovacs. Cu siguranță! La o sută optzeci de ani lumină de casă, folosind corpul închiriat pentru șase săptămâni al altui bărbat. Împins la o treabă de care poliția locală nu se atinge nici cu un baston electric. Ratarea misiunii este egală cu întoarcerea în stocare. Mă simțeam așa de norocos încât îmi venea să încep să cânt pe drumul spre ieșire.

Cam după fraza de mai sus Altered Carbon m-a prins. Câștigător al premiului Philip K. Dick pe anul 2003 pentru cea mai bună nuvelă și publicat la noi de editura Tritonic, eu m-am încăpățânat să-l citesc în original (apropo – 39 RON la Amazon, 35 RON ediția în română). Nu regret nici o clipă alegerea făcută pentru că Richard Morgan are un stil absolut încântător.

Acțiunea are loc într-o distopie pseudo-cyberpunk (așa zice Wikipedia!) care mi-a adus aminte de cărți ale lui Hamilton. Mai exact în ambele romane (Altered Carbon și Misspent Youth) oamenii au posibilitatea de a-și stoca conștiința pentru a o avea implantată într-un nou corp. Dar pentru că ambii autori au publicat cărțile în 2002 nu pot decât să trag concluzia că ambii au avut idei la fel de bune.

Asemănarea se oprește aici pentru că Morgan este o clasă peste Hamilton. Știe cu mult mai bine să creeze o atmosferă deosebită, universul poveștii sale este încântător realizat și personajul principal o plăcere de urmărit. Poate tocmai de aceea drepturile de ecranizare au fost deja vândute și Hollywood-ul va produce destul de rapid un film după acest roman (păcat că se pare că va fi un SF de categorie B, dar rămâne de văzut).

Privind în urmă spre recenziile publicate până acum pentru 2009, pot spune că romanul lui Morgan este cel mai bun pe care l-am citit. Nu am mai savurat așa de mult o carte de ceva timp. Îl recomand fără nici un fel de rezerve.